De câțiva ani stau singură acasă de sărbători.
Da, singură.
Îmi amintesc exact cum a început, îmi amintesc exact când am luat decizia.
Nu am anticipat cum va fi – nici pentru mine, nici pentru cei dragi.
Pentru mine am aflat cum este, pentru ceilalți nu am certitudinea că știu.
Explic.
În primul an am simțit o liniște aproape necunoscută, neexperimentată până atunci, dar care a dat dependență 😊, așa că am repetat.
Au fost multe ”dar ce ți-am făcut, cu ce te-am supărat?”, ”dar ce spun ai tăi că nu mergi acasă?”, ”și cum stai așa singură-singură?”… oamenii în jurul meu mirați de decizia mea … o vreme am încercat să explic de ce nu este ceva negativ ce aleg, însă acum m-am oprit. Nu mai este deloc despre ceilalți.
Ani de-a rândul, deși eram înconjurată de mulți oameni, cadouri și preparate delicioase și nu eram singură la exterior, dar eram extrem de departe de mine.
Aveam reguli de urmat: cu unchiul X să nu intri în dezbateri pe tema Y după ce bea 2 pahare de vin, pe W să nu cumva să-l contrazici că se ridică de la masă și pleacă, lui Z să îi cumperi …, și o listă întregă de ce trebuie să fac și să nu fac – listă pe care mulți ani am ales s-o respect, nu eram pregătită să-mi asum consecințele nerespectării ei. Listă care – culmea – devenise a mea, în capul meu se putea așa și doar așa.
Știam tot ce trebuie să fac, să zic, era ca un scenariu atent repetat ani și ani, iar eu nu mai știam exact ce-mi place și cum să-mi vorbesc mie… ajunsesem să mă cert ori de câte ori nu corespundeam listei, aprig și tot mai aprig.
Până când, am ales să stau cu mine, să descopăr ce-mi place să mănânc, să beau, să ascult, să văd, să simt în zilele de sărbătoare și nu numai – departe de listă.
Deși sunt singură acasă și în casă, sunt mai alături de mine ca niciodată și da, a fost un preț plătit pentru asta, dar valoarea obținută este incomensurabilă.
Și da, știu că next level este să-mi rămân alături când sunt împreună cu ceilalți, dar mai am un pic până acolo… deocamdată este perfect astfel, aleg să nu mă grăbesc către next level, poate nici să ajung acolo, doar stau.
M-am trezit la 7, am băut 2 cafele, apoi m-am machiat strident și mi-am pus cel mai sparkling blush pe care-l am.
Scriu aceste rânduri, apoi voi mânca 2 felii mari de cozonac cu nucă, iar mai departe nu știu ce voi face, dar știu sigur că nu trebuie să fac nimic – ah, ba da, să-mi ondulez părul 😊
Sărbători liniștite vă doresc alături de voi – simt eu că acolo începe adevărata sărbătoare – înăuntru!
Când este sărbătoare înăuntru, va fi și afară; iar când este doar în calendar, pe instagram și pe masa frumos împodobită, iar înăuntru lipsește, s-ar putea să fim tot singuri ”acasă” – am fost acolo, știu cum se simte și momentan aleg cealaltă formă de singurătate.