Este ultima zi din an și am ales să fac bilanțul lui 2025 🤍.
În ultima săptămână l-am făcut zilnic, m-am încărcat cu recunoștința, bucuria și împlinirea realizărilor acestui an, de fapt ale mele, nu ale anului 😊
A fost foarte interesant să observ că îmi spuneam povestea că n-a fost un an așa de plin, că n-am făcut ”mare lucru”, toate până am început să scriu în minte toate progresele, realizările, provocările gestionate în felul meu 😊
Așadar, cronologic:
- mi-am început acest an cu tranziția de la consultanța în accesarea de finanțări către management; a fost next step – din punctul meu de vedere – în a-mi identifica ce pot și ce nu pot, ce știu și pot rafina și face performanță, dar totodată și ce nu știu și aleg să nu fac pentru că nu-mi curge apa pe acolo; a fost o experiență care mi-a ”ascuțit” niște abilități, dar care m-a și întors către mine într-un mod foarte eficient 😊
- a fost o perioadă a renunțărilor la ceea ce nu mă mai reprezintă (pare a fi o constantă a ultimilor ani) și la activități în care nu mai eram împlinită și – implicit – nici eficientă;
- s-au deschis către mine oportunități noi (pentru care îmi setasem intenția din 2024 și cărora le-am făcut loc), colaborări noi care mă bucură și mă responsabilizează foarte puternic;
- m-am îmbogățit cu un mentor; este persoana și experiența care m-a crescut cred că cel mai mult în acest an; am învățat focusul către eficiență și rezultat, răbdarea, generozitatea și consecvența de a da mai departe și pentru toate astea, un mare mulțumesc B.! Tot această experiență a deschis un val de recunoștință pentru ceilalți mentori de până acum (o să am o postare separată despre ei și contribuția lor la ceea ce sunt – personal și profesional-);
- au plecat din viața mea două persoane dragi mie, am ales să mergem pe căi separte pentru că deja calea comună era dureroasă și anevoioasă, lipsită de autenticitate și sens;
- am învățat, am participat la cursuri și am integrat ce-am învățat/ experimentat; menționez doar Școala de legi universale a Monicăi Ion și Cursul de comunicare de criză al lui Valeriu Nicolae. Am ales să le numesc doar pe acestea pentru că aici am simțit cea mai mare valoare pe unitatea de timp investit;
- am vorbit pentru prima oară live în fața a minim 200 persoane, pe o scenă cu persoane ale căror cărți le citesc pentru inspirație și am avut surpriza să fiu votată ca cel mai bun speaker atât ca speech, cât și ca informație/ tematică/ conținut; aleg să spun asta ca reminder pentru mine, dar și pentru aceia dintre voi care vă ziceți povești cum că voi nu puteți face x și y lucru; mi-am spus și eu povestea asta, eu sunt om tehnic, eu nu sunt un bun vorbitor în public, nu știu ține speech-uri scurte, catchy, dar și tehnice, simțeam că mă sabota subiectul, nu era permisiv pentru a construi pe el… ehehe și multe altele, dar rezultatul a fost altul, publicul a ales diferit față de ”vocea mea interioară”, iar asta este o foarte importantă lecție pentru mine și aleg să rămân din această experiență cu faptul că eu sunt responsabilă doar de partea mea, iar când mi-o fac cu autenticitate și focus pe obiectiv, rezultatul apare (și tot acum am reînvățat să dau drumul la atașamentul de formă – da, n-am vorbit ca speakerii americani la TEDex, dar asta nu înseamnă că felul meu nu a fost apreciat și eficient);
- este anul în care mi-am alocat săptămânal minim o oră și jumătate pentru mine pentru psihoterapie și coaching, fără nici o excepție – cred că este forma în care s-a manifestat disciplina în viața mea anul acesta;
- am călătorit în Japonia; a fost un business trip, a fost o călătorie care m-a îmbogățit nu doar profesional, ci mai degrabă personal: am cunoscut oameni frumoși care mă inspiră prin ceea ce sunt și ceea ce fac, prin modul cum îmbină cariera cu viața privată, cu viața de familie și cu trăitul frumos; am văzut constant, zi de zi, oră de oră, timp de 2 săptămâni dovada vie că performanța și echilibrul sunt consecințe ale unui stil de viață autentic;
- către finalul anului, ghidând un client într-o sesiune de coaching, am lucrat implicit și eu cu mine; în sesiunea aceea am ales să nu mă mai pedepsesc (o făceam într-un mod subtil și elegant, foarte bine mascat, dar am putut să văd că o făceam, iar asta este extrem de valoros să aleg să ”muțesc” vocea critică interioară și să-i dau glas și celei care face opusul);
- mi-am îndeplinit toate cele 5 obiective de pe bilețelul scris la finalul lui 2024 pentru 2025, doar că vreau să fac o împărtășire: le-am îndeplinit într-o altă formă (nu în cea imaginată inițial), iar pentru faptul că mi-am dat voie să văd forma în care s-au îndeplinit, îmi sunt foarte recunoscătoare mie. Obiectivul financiar este singurul care s-a îndeplinit în forma estimată – în bani.
Pentru anul viitor am setat și notat 3 obiective, nu 5.
Așa am simțit acum și știu cu certitudine că într-o formă sau alta se vor împlini pentru că depinde doar de mine.
Cheers! La mulți ani! 🥂🍾
Să avem un 2026 cu sănătate, inspirație și prosperitate (în toate formele ei)! ✨✨