Înainte de a explica titlul, vreau să reamintesc o definiție:
Cost de oportunitate: valoarea celei mai bune dintre șansele sacrificate la care se renunță atunci când se face o alegere oarecare.
Astfel, prin prisma consultantului (din ai cărui papuci vorbesc), stabilirea onorariului pentru un anumit client sau pentru un anumit proiect ar trebui să ia în calcul și acest cost de oportunitate sau mai bine zis, alternativele la care renunță consultantul pentru a colabora cu un anumit client pentru un anumit tip de proiect.
La fel ca în orice alegere, urmărim un anumit nivel de satisfacție cu anumite ”costuri”.
Pentru că-mi plac dulciurile îmi asum costul de a nu avea abdomenul unui manechin 😛
Un proiect care realizează un punctaj mic în raport cu punctajul maxim ce poate fi obținut pe un anumit apel de proiecte are șanse scăzute de a fi finanțat și implementat, deci zero satisfacție pentru consultant, prin urmare onorariul pentru un asemenea proiect, este, din punctul meu de vedere, firesc să fie mai mare decât al unui proiect cu șanse mari la finanțare.
De ce?
Cum spuneam, satisfacția implementării acestui proiect și a rezultatelor viitoare este inexistentă, la fel și posibilitatea continuării acestei colaborări cu serviciile de consultanță privind managementul de proiect.
Consultantul renunță astfel la un alt proiect cu potențial mai mare sau la o altă activitate care i-ar genera plus-valoare / satisfacție, prin urmare este normal ca tariful să reflecte acest lucru.
Așa că, dragi doritori de proiecte, în special cei care aveți doar idei sau proiecte mici sau cu punctaj mic, de ce ar vrea un consultant să lucreze cu voi? Ce satisfacție îi aduce proiectul vostru? Satisfacția rezultatului, satisfacția financiară sau un mix între cele două?
