Deși poate părea că le știu pe toate, nu le știu și sunt foarte ok cu asta 😊
Învățarea a fost și rămâne în top 3 valori ale mele.
Voi da un exemplu.
Prin 2019, mi s-a propus să îi învăț pe elevii de liceu să întocmească un buget și să le explic cum să realizeze un plan de afaceri.
Fără să mă gândesc prea mult, am zis DA.
Dar după ce am zis DA, mi-am dat seama că eu nu am mai lucrat cu elevii de liceu și că habar n-am cum s-o fac.
Știu foarte bine partea cu bugetele și cu planurile de afaceri, dar nu știu să fac asta pe limba adolescenților.
Și m-am apucat să citesc, să studiez, că pregătesc materiale care mai de care mai frumos colorate și animate, când m-a lovit inspirația.
Eu – mie: ”Giana, întreabă un adolescent!”
Atunci, norocul a făcut că aveam un adolescent în familie și el m-a lamurit: ”Faci așa, nu faci așa…”
Mai exact, m-a sfătuit să nu mă duc către ei cu exemple arhi-cunoscute de antreprenori care au început de tineri și care au făcut bani pornind dintr-un garaj și cu poveștile lor, ci să merg cu povestea mea.
Așadar, m-am dus cu povestea mea.
Am identificat cele mai ”atractive” momente din viața mea profesională, cele mai interesante eșecuri și gafe și le-am povestit elevilor cu umor.
Pe lângă că s-au distrat copios, și-au dat seama că nu m-am dus acolo să le vorbesc dintr-o poziție de superioritate, iar asta m-a ajutat ca în etapa următoare să mă pot face auzită.
Povestesc asta pentru că mi se pare important să-ți cunoști limitele și limitările.
Dar după ce le cunoști, cred că nu-i bine să le lași să te oprească, ci să găsești soluții.
Asta este un caz fericit în care nu m-am oprit și rezultatele au fost pe măsură, am reușit să ajung la elevii cu care am vorbit și să-i învăț una-alta despre ce înseamnă eficiența și planificarea în business.
Bineînțeles că sunt și o grămadă de situații în care m-am oprit, dar încă învăț cum poți face să nu te oprești, sau cel puțin nu în contextele în care ai ceva valoros de oferit.
Experiența aceasta m-a făcut să cred în tineri, iar asta mă face în continuare să am chef și răbdare să lucrez cu ei.
Mai vreau să fac o analiză a acestei întâmplări.
Eu cer des părerea, aproape de fiecare dată. Apelez la specialiști, cumpăr serviciile experților.
Uneori țin cont de părerile exprimate, alteori nu, uneori mă las oprită din inițiativă, alteori nu.
Când nu cer părerea înainte, o cer după, solicit un feedback. Se întâmplă deseori să fiu aplaudată, dar și foarte des criticată sau să mi se spună ”ce vrei să demonstrezi cu asta?!”.
Țin cont de părerile pe care le consider constructive, am învățat chiar să fac diferența de intenție cu care părerile sunt comunicate.
Vă invit să vă gândiți de două ori înainte de a vă exprima părerea. Este avizată părerea voastră? Este constructivă? Este exprimată cu scopul de a aduce valoare celuilalt? De ce faceți ceea ce faceți?
Doar niște întrebări banale, pe care eu încerc tot mai des să mi le adresez înainte de a-mi da cu părerea.
Nu în ultimul rând și postarea de azi este tot despre autenticitate.
Trebuie să te cunoști cât de cât ca să admiți că nu ai experiență pe o anumită nișă, trebuie să accepți ”nerealizările” tale ca să le poți pune pe masă în fața unor tineri și să râdeți împreună de niște nerealizări în businessul propriu, chiar dacă tu esti trainer, consultant și mentor pe tematici de antreprenoriat 😊
Ce vreau să zic este că printre cele mai recente descoperiri ale mele este să relizez cum te ajută autenticitatea, în comunicare, în relații, în business.